o femeie

In intunericul camerei de o raceala dusmanoasa se vede in lumina unui monitor o silueta de femeie. Sunetul tastelor si realitatea viruala sunt singurele fire invizibile care o tin agatata de iluzia unei lumi careia simte ca nu-i apartine, cu care nu are prea multe in comun si in care nu reuseste sa-si faca un loc doar al ei. Si toate acestea, consumate in timpul rezervat construirii fericirii ei. Numai a ei. E timpul care i se scurge mereu printre zile, inainte ca macar sa-i fi putut gusta aroma de tinerete...

Azi e trista. O incearca inexplicabil o presimtire sumbra, desi nimic din ce s-a petrecut pana in acest moment al zilei nu i-a lasat impresia ca are de ce sa se teama. Accepta inca o data sa renunte la caldura camerei ei pentru a fura aceasta gura de aer care o ajuta sa-si aduca furia la viata. Sa o descarce aici ca sa mai poata trai curat inca o zi. Aceasta e adevarata ei lume. Cea care o chinuie si pe care o chinuie pentru a da nastere unor altfel de flori ale sufletului: cuvintele care ii exprima sufletul, in toata nuditatea lui.

Azi ea vrea ca lumea aceasta care priveste totul dintr-n unghi stramb, sa stie. Sa stie ce a trait, ce simte, ce vrea si mai ales de ce este ea asa. Azi vrea ca tot ceea ce a fost sa nu fi existat. Vrea ca tot ceea ce nu vor ei sa vada sa li se fixeze intre pleoape in asa fel incat sa nu mai poata inchide ochii, spunand ca nu exista. Azi ea vrea ca lor sa le pese. Dar, are sens zbaterea ei? Se vor trezi ei oare din somnul lor dulce? Le va pasa vreodata? Si daca le va pasa va schimba asta cu ceva viata ei? Dar a celor care vor trai ce a indurat ea?

O cunosc pe femeia asta de putina vreme, insa stiu atatea lucruri despre ea, fie ele spuse sau doar intuite, incat am senzatia ca ne stim de-o viata...

Invitatie

Va invitam la Salonul International de Cuvinte Ticluite Iscusit la Repezeala,

primul eveniment de profil in materie de comportament si exprimare. Existenta si desfasurarea salonului este dedicata si datorata unui grup de experti in materie, condusi de domnul Botos Screamici.

Cu aceasta ocazie avem onoarea de a va supune atentiei cele mai reusite salturi acrobatice printre judecati de valoare definite ambiguu, clisee, autolaude/autostime, evitarea raspunderii fata de cele spuse sau facute, sectiunea "uite adevarul, nu e!", precum si categoria speciala orientala "ce-ai fa-cut si tu nu stii!", "eu te sap, iar tu sa stai si din gu-ra sa nu dai!", "in-te-res eu da-ca am, sunt a-ma-bil si un an, dar de nu, e vai de tine, dau si-n pri-e-teni, de-mi vine, uite-asa, fiind-ca ma ti-ne!", dar mai ales, favorita publicului de pretutindeni: "eu mi-s vic-ti-ma me-reu, tu sa plangi la ce-ti zic eu!".

Asiguram suprize totale, uluire si senzatii de durata! Garantam ca nu veti uita experienta!

Va asteptam !!!

La o cafea

Stau cu vechile mele prietene la o cafea.
Eu si Inocenta ne cunoastem de multa vreme. Ma uit la ea si cuvintele au inghetat in turturi, intr-o clipita. E batuta, violata si acuzata de preacurvie. Plange incetisor si isi sterge, tremurand, lacrimile ce-i aluneca pe ranile-i sangerande, folosindu-si toata palma ei mica. De fiecare data cand e calcata in picioare de rivala ei Realitatea, vine sa-mi povesteasca ce i s-a intamplat, si ceva se rupe in mine sa o vad in halul asta. E doar un copil si asa va ramane mereu. Oamenii din jurul meu, care pe a lor au ucis-o, zac de mult in compania noului lor prieten Cinismul si se imbata la un pahar cu apa rece, ca lumea e numai intr-un singur fel... cel pe care ochii lor, bolnavi acum de glaucom, pot sa-l vada.
Ajutorul pentru Ceilalti si sora lui Buna Cuviinta, stau tacuti si nu stiu ce atitudine sa ia. Aceasta intalnire de taina din sufletul meu incercam sa o tinem in mare secret. Exista multi binevoitori care s-ar oferi la orice ora sa ne ajute, anuntand Pazitorii Lumii Perfecte ca sa revenim pe calea cea buna, calea pe care toata aceasta mare de oameni merge incet, cu capul plecat, in acceasi directie... spre uniformizare si ne... simtire.

Increderea, in haine de inchisoare, e acuzata de Prostie. Ca sa-si marturisesca vina de a se fi nascut si a exista, a fost supusa celor mai crude torturi. A rezistat cu stoicism, chiar daca uneori urletele ei m-au naucit, si de durere nu ma mai puteam concentra la ce se derula in viata mea. Nu a marturisit inca nimic nimanui. Nici nu ar avea ce, dar a reusit sa evadeze si de aceasta data. Stam ca pe ace sa nu o fi vazut careva la mine si sa vina sa o ia pe sus de langa noi.

O alta veche prietena si ea in suferinta, e insasi Dorinta de Apropiere si Afectiune. A platit bani grei pentru numeroase operatii estetice, care sa o ajute sa se transforme in Distanta sau Izolare, dar nici una nu a reusit altceva, decat sa o multileze mai rau. Carnea ii atarna tumefiata pe oasele-i firave. E o priveliste cumplita si incerc sa o ingrijesc de fiecare data, cum stiu mai bine.

Vom rezista in continuare, ca si pana acum, intre ruinele fumegande ale acestei lumi cu maruntaiele imputite imprastiate peste tot, dar o vom face in felul nostru...