Dark angels

"Please, spread your wings and come to my dreams, sad angel of mine,
where black thoughts get birth to swamps in my words and cover the sky of my mind,
where heart torn I bleed the bad deeds I did, flooding the green of my life,
where hurt down I lie, light hate now my eyes and ears have deafened by will…
where one cannot know how dead is my soul, ‘coz always I show only smiles
and voiceless I shout the meanless I found in things that all people enjoy…"

This was the pray she wrote at the bay, in hope that the angel would read,
but nothing in world could give her the sword to cut all the sorrow inside.
Indeed, he has read, her pray and he said, that she should be stronger than that
and put there ahead into the sand, something positive, not bad.
She needed support not cut her words short, so problems got bigger and worse
and this little soul, remained like a doll apart from its body and and legs.

Now, years have past and she did her best, forgeting the angels and bays,
just healing the pain that she cryed in vain, so many years ago.
"I see nothing can touch these angels from heights, that left me a whole life alone,
so why should I try believe their huge lie that angels deserve any trust?"

The rage she has reached has helped her now switch to facing the calls of the dark
and be with no doubt a person without any trace of belief...

Orasul meu drag

Cuvintele-s prea putine
sa mai poata sa exprime,
cata furie-am adunat,
de orasul ce-am umblat.

Aici unde nime’, nime’,
nu te stie dupa nume,
aici unde nu conteaza,
cate mintea-ti debiteaza,
aici banu-i la putere!
Nu tu om, ci doar avere!
Aici totul e stricat!
Nu simti? Pute ne-ncetat a … rahat!

Lumea pare c-a-nvatat
s-aiba grija doar de sine.
Poti sa fii batut, furat,
nu-i e nimanui de tine.

Vine-acum cel cu stiinta
si te-ngroapa in credinta,
te huleste in scandal,
propovaduind moral.

Iar acas’ in blocuri sute,
zac femei batute, mute,
ce se roaga tot mereu,
de tot chinul sa le scape…

Dumnezeu!!!???

La rascruci copii cersesc,
far’ de haine, far’ de hrana,
bani munciti ce-i cheltuiesc
un ne-tata si-o ne-mama.

Asta vad in jur anume
s-am curaj acum a spune,
ca mi-i sila si mi-i greata
toate sa le vad in fata.

Zi de zi, noapte de noapte,
la televizor, in fapte,
si in ziare peste tot...

Tare-as vrea sa nu mai vad!!!

Munca…

Stau cu tine fata-n fata.
Nici nu stiu: mi-e mila, greata?
Tu vorbesti acum sau ragai?
Doamne, ai uitat sa mangai!

Ala-i hot, asta e prost…
Te-agiti zilnic fara rost.
Vezi ratati si hibe multe...
Cine vrea d-astea s-asculte?

Pe mine ma vezi. Nu-s bun.
Critici, urli de nebun.
Vezi in ochiu-mi paiul gros,

dar spre tine te-ai intors?

Zaci si bei cu saptamana,
nevasta ti-o bati intruna,
ca munceste si e proasta,
iar de tuica nu-i in casa.

Si copii ai cinci, stii bine,
Ce te obosesc pe tine?
Ce le trebuie lor scoala?
“La munca baiete! Scoala!”

La televizor se-arata
meciuri multe, ca-i etapa,
pai de ce sa lasi ecranul?
N-ai de munca! Las’! La anu’!

Ai tai toti isi plang in pumni,
ca alearga de nebuni.
Si ce daca? Nu-i mai bine
sa mai bei, sa uiti de tine?

Nu e mai comod mai frate
sa stai ghiftuit pe spate
si sa tipi la ei cat vrei:
Ce vreti de la mine, bei…?

Seara iesi la interval,
ca ai chef iar de scandal.
Hai ne batem cu vecinu’!
Asa! Mah, da' bun mai fuse vinu’!

Apoi iar te plangi, mai tata,
fara jena, fara capat,
ca n-ai bani si-i viata grea.
Nu tu ti-ai facut-o-asa?

Acum te simti vinovat,
c-ai baut ce-ai adunat,
c-ai vandut o-ntreaga casa,
nu mai ai copii, nevasta…

Au fugit in lume toti.
“Ah ce curva si ce hoti!”
Si acum privesti spre mine.
Stai acolo! Nu-ti e bine?

Dezintegrare

Te vad azi iar ranjind amar,
caci fata te tradeaza.
Ai numai ganduri de cosmar
si mintea-ti delireaza.

Te lupti amarnic sa existi.
Mocirla te inghite.
Cum de tu inca mai rezisti,
cand moartea te alinta?

Ce eu am, vrei al tau sa fie,
de la parinti vinzi totul
si fugi ca dracu de tamaie,
dar nu opresti prapadul.

Iti dai si sufletul pe-un gram!
Trezeste-te odata!
La furturi ai deja program
si-o bila-i viata toata.

Te striga Corbu’, nu Mihai,
in stare ai fi de-omor,
otrava dulce de nu ai,
caci oasele te dor.

Dezintegrarea ti-o tot duci,
celula-ti urla-n vene,
dar vrei de tine iar sa fugi
si marf-astepti cu lene.

Oglind-aproape nu-ti mai e.
Bolnav esti, stii prea bine.
Slabit cu ochii goi in cap,
te vezi, dar nu pe tine.

In luciul rece-apare-ades’,
cu buze vineti, rupte,
Un ins plapand cu chipul sters,
la tine sa se uite.

Cand dintii ti-au cazut pe rand,
jurai: “Ma las acuma!”
Era insa numai un gand…
Ce sita-ti este mana!...

Nu mai ai somn, pat, masa, casa.
Azi vrei o bila, maine trei.
Viata se scurge si te lasa,
dar nu te-opresti. Tot iei si iei.

Te tarai zilnic disperat
intre pamant si groapa.
“De maine am sa fiu curat!”, promiti,

dar ce putini mai scapa…

Ne mintim…

Nu reusesc sa te vad pentru ca ochii mei nu pot patrunde dincolo de masca ta.
Tu ma privesti si nu-ti dai seama ca in spatele chipului meu e altcineva.
Ne privim ochi in ochi, dar nu vrem sa dam crezare durerii ce tasneste din ei.
Ne mintim linistiti ca totul e asa cum ne dorim sa fie…

Vreau

Vreau sa-mi citesc mintea ca pe-o carte si sa-nvat ce cuvinte ma sfasie.
Vreau sa-mi deschid sufletul si sa las sa zboare din el toti corbii urei ce ma devoreaza.
Vreau sa-mi picur in ochi un alt eu ca sa pot trai din nou in mine.
Vreau sa culeg din furtuna de soapte nespuse tot ceea ce urechile mele au nevoie sa auda.
Vreau sa-mi scutur oasele obosite de frigul atator ierni pe care le-am primit de la tine.
Vreau ca lumina zilei de azi sa-mi fie lanterna pentru noaptea de maine.
Vreau ca lacrima asta s-o prefac intr-o mana ce ma alina.
Vreau sa-mi iau forta din vant si iubirea din soare.
Vreau…

Iubind… divin

Traind zi de zi pentru ca noaptea sa mor ca sa renasc in dimineata urmatoare,
am dat intr-o zi in zborul meu liber, peste un inger care se pierduse printre oameni.
Bantuia ratacit, batand pamantul cu talpile goale si ranite de cioburile unor vieti omenesti pustiite si lipsite de sens, fara ca macar sa stie ca sangereaza degeaba... pentru ca el are aripi…
Intalnirea noastra ne-a facut sa ne vedem unul pe celalalt si fiecare separat mai bine,
pentru ca purtam in noi un fel de revers al celuilalt, ca o oglinda ce ne-a aratat cum suntem cu adevarat
si ne-a facut sa ne constientizam miezul de iubire pe care Dumnezeu l-a uitat in fiecare dintre noi.
Astfel, eu am realizat ca pot sa traiesc continuu si frumos fara sa mai mor in fiecare zi,
iar el a putut sa vada ca are aripi si poate zbura cu ele, inger fiind, cand vrea.
De atunci, cine e suficient de atent sa observe trecatorii,
poate vedea uneori un barbat si o femeie fericiti,
care lasa din greseala sa le scape in urma… un fulg discret de inger…

Inger sau demon?

Eu sunt ingerul tau, iar tu-mi esti mie demon.
Caldura cuvintelor tale ascunde un venin ce ma ameteste.
Vreau sa dau crezare vorbelor tale, dar creierul meu se blocheaza pe ideea de neadevar.
Greutatea atingerilor tale imi apasa carnea inca,
Iar salbaticia saruturilor tale mi-au insemnat definitiv porii .
Spui ca sunt viata ta, dar tu nu ai viata.
Esti doar un mort viu, ce se hraneste cu iubirea mea.
Imi spui mii de lucruri despre tine, ca sa pierd din vedere exact ceea ce e mai important.
Tii cu tot dinadinsul sa-mi demonstrezi ca esti altfel, insa eu stiu deja cine esti.
E prea tarziu, dragul meu. E atat de tarziu… pentru lacrimi, implorari sau reprosuri.
Nu esti tu ingerul meu, iar eu tie-ti sunt demon…

Ingerul transparent

Iubitul meu transparent cu suflet văpaie,
uite, m-am aşternut tiptil pe aripile tale uriaşe, care mă cuprind încorporându-mă
şi acum îţi adii uşor în flăcări, să mă simt iar vânt, văzându-te cum arzi portocaliu.
Încerc să-ţi respir puţin câte puţin imaginea adormită, să nu mă pârjoleşti cu privirea ochilor tăi ce ard vulcani cand eşti treaz,
şi-mi strecor adierea prin porii-ţi ca apa ca să-ţi adulmec zilele ce-ţi zvâcnesc viaţa.
Şşşşt… dormi iubitul meu, nu te trezi!
Dormi îmbrăţişări şi zâmbeşte lumină….
Nu te supăra că te-am gâdilat tandreţe şi-am vrut să te aud râzând verde.
Promit să nu mă mai joc de-a briza altă dată...
Am să mă ascund acum sub un puf de păpădie, aşa, cuminte,
Să nu mă prinzi iar şi să mă-legi cu vârtejuri de cuvinte sfâşietor mângâietoare…
Dormi îngerul meu obosit… dormi şi iubeşte … furtuna!