Orasul meu drag

Cuvintele-s prea putine
sa mai poata sa exprime,
cata furie-am adunat,
de orasul ce-am umblat.

Aici unde nime’, nime’,
nu te stie dupa nume,
aici unde nu conteaza,
cate mintea-ti debiteaza,
aici banu-i la putere!
Nu tu om, ci doar avere!
Aici totul e stricat!
Nu simti? Pute ne-ncetat a … rahat!

Lumea pare c-a-nvatat
s-aiba grija doar de sine.
Poti sa fii batut, furat,
nu-i e nimanui de tine.

Vine-acum cel cu stiinta
si te-ngroapa in credinta,
te huleste in scandal,
propovaduind moral.

Iar acas’ in blocuri sute,
zac femei batute, mute,
ce se roaga tot mereu,
de tot chinul sa le scape…

Dumnezeu!!!???

La rascruci copii cersesc,
far’ de haine, far’ de hrana,
bani munciti ce-i cheltuiesc
un ne-tata si-o ne-mama.

Asta vad in jur anume
s-am curaj acum a spune,
ca mi-i sila si mi-i greata
toate sa le vad in fata.

Zi de zi, noapte de noapte,
la televizor, in fapte,
si in ziare peste tot...

Tare-as vrea sa nu mai vad!!!