Ingerul transparent

Iubitul meu transparent cu suflet văpaie,
uite, m-am aşternut tiptil pe aripile tale uriaşe, care mă cuprind încorporându-mă
şi acum îţi adii uşor în flăcări, să mă simt iar vânt, văzându-te cum arzi portocaliu.
Încerc să-ţi respir puţin câte puţin imaginea adormită, să nu mă pârjoleşti cu privirea ochilor tăi ce ard vulcani cand eşti treaz,
şi-mi strecor adierea prin porii-ţi ca apa ca să-ţi adulmec zilele ce-ţi zvâcnesc viaţa.
Şşşşt… dormi iubitul meu, nu te trezi!
Dormi îmbrăţişări şi zâmbeşte lumină….
Nu te supăra că te-am gâdilat tandreţe şi-am vrut să te aud râzând verde.
Promit să nu mă mai joc de-a briza altă dată...
Am să mă ascund acum sub un puf de păpădie, aşa, cuminte,
Să nu mă prinzi iar şi să mă-legi cu vârtejuri de cuvinte sfâşietor mângâietoare…
Dormi îngerul meu obosit… dormi şi iubeşte … furtuna!