Imi plac...

Imi plac muzicienii. Sunt niste spirite atat de plutinde incat o parte din mine tanjeste dupa libertatea pe care sunetele lor ma pot purta. Imi place sa ma pierd undeva niciunde intre fiinta si spatiu, cautandu-ma apoi cu infrigurare ca sa ma pot pierde din nou cu alta ocazie. Nu vreau sa ma pierd de tot. Unde ar mai incapea jocul? Unii muzicieni sunt atat de liberi de orice conventie, cateodata cu orice pret, incat ajung sa ma simt la un moment dat agatata cumva de o mana distrata in coltul unei stele din neant.

Imi plac artistii. Pot da oricarui nimic cat de mic o valoare. Vad ceea ce putini abia pot cuprinde cu gandul. Din imaginatia, mainile si rolurile lor ies la iveala sensuri noi si lumi ascunse. Te farmeca puterea lor. Te ademenesc pana te subjuga. Cine nu-si doreste ceva nou in fiecare zi? Un nou ca si ieri, dar diferit. E un alt fel de plutire. Oamenii astia sunt fie foarte pasionali, fie cinici pana la cruzime.

Imi plac oamenii veseli. Cei care te fac sa razi aproape din orice spun. As rade o viata intreaga, daca ar fi posibil si nimic altceva nu m-ar tulbura. As rade cu lacrimi, as rade plangand, pana m-ar apuca rasul din nou. As pune in rasul meu toata energia negativa care se aduna fara sa-i dau voie si i-as da drumul transformata in hohote si zambete catre lume. Sa nu mai fie asa acra...

Imi plac oamenii buni. Dar stii, atat de buni ca te incalzesc si fara sa te tina in brate. Sunt parca un izvor nesecat care curge in suvoaie de dragoste... Iar de dragoste cine nu are nevoie? Sau de caldura sufleteasca? Din pacate oamenii buni sunt loviti foarte des si devin nefericiti. Cand nu mai au ce da din suflet, caldura lor dispare.

Imi plac scriitorii. As putea asculta si citi povestile lor pana pleopele mele s-ar intalni ca dupa o calatorie prin mii de vieti. Iubesc imaginatia, n-as putea trai fara ea.

Imi plac oamenii care provoaca. Luptatorii. Cei care stiu sa provoace fara sa devalorizeze sau sa uite sa respecte. Doar te zgandare nitel. Ador jocul atat timp cat nu e dus la extrem. E ca un fel de condiment. Daca nu e deloc, nu simt nici un gust. Daca e prea mult imi vine sa fug.

Despre ce e vorba de fapt?

Sunt parti din mine pe care le caut si le regasesc imprastiate la ei? Ma caut pe mine?

Cine stie?