Lupta. De secole apanajul auto-apararii sau dimpotriva al atacului. Avem nevoie de ea si la propriu si la figurat pentru a supravietui. Nimeni nu vrea sa fie victima. Toti vrem sa fim castigatori.
Am o mare admiratie pentru adevaratii mari luptatori. Aceia care si-au acceptat si integrat agresivitatea, astfel incat o gestioneaza cu cap, atat in ring, cat si in afara lui. Aceia care nu lupta decat daca au fost atacati, dand lovituri de nivelul celor primite, judecand detasat in legatura cu situatia si persoana cu care au de-a face.
Imi place sa cred ca oricine se poate apara sau poate ataca daca e nevoit. Avem nevoie doar de instrumentele potrivite. Lupta, de orice fel, in apararea unei cauze nobile sau a unui principiu este o circumstanta rara, in fata careia ma inclin cu tot respectul de care sunt capabila. Nu cred in valoarea fortei. N-a adus nimanui niciodata decat suferinta, degradare si fanatism. E ca o religie toxica. Cred insa in a face din atacul celuilalt arma ta. Asta da. Iubesc strategia!
Demersul meu aici este in favoarea unei cai mai sanatoase de actiune si dezvoltare pentru a face fata provocarilor vietii noastre. Nu ma astept sa-si dedice viata cineva acestor principii, insa putem face macar un efort. Diferenta se simte la toate nivelurile.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu